Care dictatură, şmecherilor?

Dictatura lui Traian Băsescu este atât de puternică încât Guvernul, practic, nu poate lua nicio măsură. Atât de violent este aparatul de represiune băsescian încât televiziunile şi lăutarii politici tocmiţi cu ziua nu mai prididesc să-şi bată joc de el într-un carnaval al solidarităţii abjecte cum numai la noi se poate parafa. Atât de securist este Băsescu încât toţi securiştii dovediţi îl urăsc de moarte. Atât de bine deţine Băsescu controlul asupra instituţiilor statului încât primarii şi preşedinţii de consilii judeţene au ajuns să se strice de râs când aud de preşedinţie, iar Boc, în genunchi, să-i roage frumos pe prefecţi să-şi facă treaba. Trăim în plină hegemonie băsesciană, dar suntem conduşi de şmecheri.

Citeşte mai departe

.

.

Lansare – “Tubaj cu şarpe”

Acestea sunt singurele poze pe care le avem. Restul s-au pierdut într-un “cititor” defect.

Tiuk nr.27-2010

Tiuk-ul de vara e pe net.

Aici.

Sorin Delaskela – “Noaptea pisicilor lungi”

Sorin Delaskela a debutat în 1995 cu volumul “Animalul confesiv”. Apoi a mai publicat trei volume de eseistică: “Despre tăcerile lui Dumnezeu”, “Somnul literei” şi “Mic jurnal împotriva maturităţii”. În 2007, la editura Brumar, i-a apărut romanul “Abisex”. Şi-a lansat la Bookfest 2010 volumul “Noaptea pisicilor lungi”, cartea despre care vom spune câteva cuvinte.

“Noaptea pisicilor lungi” – o parafrază montată în cheie aparent ironică – reuneşte 30 de fragmente prozastice, dispuse într-o atrăgătoare devălmăşie, conexate nu atât printr-un ton unitar, cât printr-o fixare atentă a interiorităţii ce străbate ca un fluviu subteran textul. Stările, percepţiile, senzaţiile devin valori consacrate în regim de urgenţă, acoperind spaţiile unde ritmul sau pretextele psihologizante sunt obligatorii pentru un cititor comun. De dincolo de amintiri – unele redate, realmente, prin reuşite evocări, duse până aproape de graniţa “stilului” – răzbat amintirile secunde, revalorificate imagistic şi reconsiderate literar.

“Excepţionala Nora Iuga şi somnul unui director”

E simplu: Nora Iuga e Nora Iuga, adică marea poetă, prozatoare şi traducătoare Nora Iuga, iar directorul e Dragoş Neagu, adică inginerul metalurgist Dragoş Neagu, adică directorul Bibliotecii Judeţene din Brăila.

Articolul e scris de Liviu G. Stan, iar tamponarea “ingineriei” cu cultura nu putea avea loc decât la Biblioteca Judeţeană din Brăila. Adică la fel de simplu.

Ieri, la ora 17.00, în cadrul Bibliotecii Judeţene “Panait Istrati”, a avut loc întâlnirea poetei, romancierei şi traducătoarei Nora Iuga cu publicul brăilean. De fapt, este impropriu spus “public”, deoarece, dacă e să ţinem cont de cei aproximativ 12 copii prezenţi, de cei câţiva bătrâni rătăciţi prin sală plus “lanul” de scaune goale ce se întindea în spatele lor, acţiunea ar putea fi etichetată drept un fiasco organizatoric. Şi cum un fiasco nu este fiasco dacă nu îşi pune amprenta şi un element instituţional, fiasco-ul de faţă a fost întărit şi de un detaliu năucitor, de o bâlbă marca Dragoş Neagu – directorul Bibliotecii Judeţene şi moderatorul evenimentului. Sobru, somnoros şi încordat, directorul Neagu, în momentul prezentării scriitoarei, a stâlcit numele adevărat al Norei Iuga. În loc să pronunţe Eleonora Almosnino, Dragoş Neagu a pronunţat: “Eonora Almonsino”. După care a început să se lupte cu o somnolenţă agresivă şi năucitoare.

Citeşte mai departe

Teo şi politica – accident

Teo Trandafir a pornit-o cu politica, distrusă fiind de soarta copiilor. În aşa hal o frământa treaba asta încât s-a gândit că trebuie să intre în Parlament, să se întremeze ca lumea şi, cu osânza acumulată, să hrănească toţi copiii din România. Ca să intre în Parlament, avea nevoie de un partid. PDL-ul a părut cel mai nimerit, că era la putere. Ba, în plus, a beneficiat şi de amiciţia şi directa îndrumare ale lui Cristian Preda, care a ghidat-o prin bestiarul de neimaginat al campaniei. Teo a câştigat şi a intrat timidă în Parlament, mulţumind în stânga şi-n dreapta pedeliştilor şi îmbujorându-se ca o fecioară de câte ori închidea ochii cu teama că ar putea fi doar un vis.

Citeşte mai departe

Cine a distrus România?

La ora când scriu aceste rânduri Guvernul Boc este în focul moţiunii. Protestatarii din jurul Palatului Parlamentului au blocat traficul şi au forţat intrarea în Parlament. O presiune mai mare ca aceasta nici că se putea. Senzaţia acută este aceea că Guvernul Boc trebuie să cadă, altfel se lasă cu omor.

Citeşte mai departe

Ciprian Măceşaru – “Focul din tâmplă”

S-a născut în 1976, la Câmpina. Lucrează ca PR Manager la “Şapte seri”, unde semnează rubrica de carte. A fost toboşar în trupa “Hotel Fetish”, iar acum “bate” un soi de indie-rock în “Toulouse Lautrec”.

A publicat în 2007, la editura Curtea Veche, două cărţi: Cântecul greierilor de sub calea ferată (poeme) şi Dialoguri în oglindă (interviuri). În 2010, la editura Brumar, îi apar “Poeme” şi “Focul din tâmplă”, un jurnal despre care voi spune câteva cuvinte.

“

Aşa