Anunţ Academia Civică

FUNDAŢIA ACADEMIA CIVICĂ

MEMORIALUL VICTIMELOR COMUNISMULUI ŞI AL REZISTENŢEI

 

Vă trimitem spre informare acest anunţ despre cea de-a XIV-a ediţie a Şcolii de Vară de la Memorialul Sighet, care este, în acelaşi timp, a patra ediţie a cursurilor pentru profesorii de istorie.

 

 

 

CONCURS PENTRU ŞCOALA DE VARĂ

 

Fundaţia Academia Civică anunţă tema concursului de admitere la Şcoala de Vară (a XIV-a ediţie), care se va desfăşura între 11 şi 18 iulie la Memorialul Sighet, în colaborare cu Fundaţia Konrad Adenauer şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Ca şi precedentele ediţii, concursul se adresează atât elevilor, cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani, cât şi profesorilor de istorie din învăţământul preuniversitar.

 

Tema concursului pentru elevi este:

Vă propunem o probă de imaginaţie. Gândiţi-vă cum vă va fi viaţa peste 10 ani şi descrieţi la timpul trecut, în 3-5 pagini de jurnal intim, „ce aţi făcut” ziua de 25 martie 2021. Dat fiind specificul şcolii pentru care candidaţi, încercaţi să încadraţi probleme dvs. personale în contextul social-politic al acelei zile de peste un deceniu.

 

Tema concursului pentru profesori este:

Ce ar trebui să cuprindă un proiect didactic referitor la tema „Deportările în Bărăgan”?

 

Lucrările vor fi trimise prin poştă, pe adresa Fundaţiei Academia Civică, Bucureşti, OP 22, CP 216 sau prin e-mail: acivica@memorialsighet.ro până la data de 1 mai a.c.

 

Juriul concursului de admitere va fi format din reprezentanţi ai Fundaţiei Academia Civică, ai Fundaţiei Konrad Adenauer şi ai Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

 

Orice informaţii suplimentare se pot obţine de la Fundaţia Academia Civică, tel. 021.312.98.52, fax 021.312.58.54, e-mail acivica@memorialsighet.ro, site www.memorialsighet.ro

 

Cheltuielile de transport, cazarea şi masa pentru elevi vor fi suportate de Fundaţia Konrad Adenauer.

Diurna, cazarea şi cheltuielile de transport pentru profesori vor fi suportate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin inspectoratele şcolare judeţene.

 

CONSILIUL DIRECTOR

 

PREŞEDINTE

Ana Blandiana

 

VICEPREŞEDINŢI

Lucia Hossu-Longin

Nicolae Noica

Romulus Rusan

Aurelian Trişcu

 

DIRECTOR EXECUTIV

Ioana Boca

 

MEMBRI

Dinu Antonescu

Gheorghe Arvunescu †

Gh. Mihai Bârlea

Mişu Cârciog †

Sorin Ilieşiu

Traian Orban

Marius Smighelschi

 

CONSILIUL ŞTIINŢIFIC

Thomas Blanton

N.S.Archives,

George Washington University,

Washington D.C.

 

Vladimir Bukovski

Cambridge

 

Stéphane Courtois

C.N.R.S., Paris

 

Dennis Deletant

London University

 

Pierre Hassner

Sciences Humaines, Paris

 

Helmut Műller-Enbergs

Oficiul Federal pentru

Studierea Arhivelor STASI, Berlin

 

Acad. Şerban Papacostea

Bucureşti

 

Acad. Alexandru Zub

Institutul “A.D. Xenopol” Iaşi

 

 

DIRECTOR ŞTIINŢIFIC

Romulus Rusan

 

SECRETAR ŞTIINŢIFIC

Virginia Ion



Despre moştenirea comunismului, la Brăila

Teodor Baconschi: O confesiune în mișcare

După nici șase luni de politică activă, sunt mai convins ca niciodată că providența e singurul orizont cert al celor omenești. De ce? Pentru că lumea fără Dumnezeu nu-și poate gestiona paradoxurile. E valabil în artă, în dragoste, dar și în politică. Sau mai ales acolo. Primul paradox: nu te sprijină ai tăi – intelectuali, lideri de opinie relativi liberi, români de dreapta. Găsești mai mult sprijin exact acolo unde nu te aștepti! Al doilea paradox: singurătatea colectivă. În politică, fiecare lucrează pentru sine, chiar atunci cînd se declară servitor al ”binelui comun”. Și lista poate continua. De cîte ori ”planifici”, realitatea se aranjează altfel decît ai prevăzut. E suficient să te simți slab, pentru ca lumea să te susțină, crezînd că ești tare. Pe scurt – și mai ales la noi – sensul propriei lupte nu e dat de rațiunea sistematică sau de persistența valorilor, ci de situarea ta aparent ”accidentală” pe orbita justă. Nu vreau să spun că ținta – puterea și, mai apoi, puterea de a face bine – ar fi zadarnică. Sînt însă tentat să cred că destinul nu e suma unor împrejurări favorabile, ci dimpotrivă, rezultanta unor adversități care se anihilează reciproc.

 

Citeşte mai departe

V. Tismăneanu

Fragment din Sufletul rău sau despre resentiment, eşec şi neputinţă.

 

Oricine a citit Demonii lui Dostoievski isi aminteste de şigaliovism, acea schema utopica prin care se urmarea constructia unei societati a termitelor umane. Tot astfel, este greu sa uiti pornirile de ura anti-liberala ale posedatului Piotr Verhovenski, dorinta acestuia de a instaura anarhia universala, de a zdruncina definitiv capitala de gubernie adormita in pacea impardonabila a unei execrabile, intolerabile cumsecadenii.  Resentimentarul nu suportă ceea ce N. Steinhardt vedea drept o virtute esentiala, anume dreapta-socotinţă, echilibrul, decenţa, civilitatea. El traieste, acest nihilist, sub semnul unei insatisfactii mefistofelice, al unei dureri interioare permanente. Lenin, ascetul monoman, iacobinul iluminat, a fost de fapt omul resentimentului.  In a sa Istorie a revolutiei ruse, Richard Pipes spunea ca inteligentsia a facut din resentiment fundamentul unei doctrine a negarii totale a ordinii stabilite. Asa apar nihilistii din romanele lui Turgheniev, asa sunt „vestitorii” din Asteptand ceasul de apoi, marele roman politic al lui Dinu Pillat despre pasiunile radicale interbelice din Romania .  Nimic din ce-ar fi facut ţarismul, cu exceptia unei sinucideri, scria Pipes, nu ar fi potolit ura resentimentara a acestei clase intemeiata nu pe proprietate, ci pe atitudini, sentimente, viziuni, angoase si aversiuni.  La fel s-ar putea spune ca nimic din ce-ar fi facut democratia liberal-constitutionala romaneasca din anii 30 nu i-ar fi putut imblanzi pe legionari si pe comunisti, frati inamici jurati sa distruga edificiul pluralismului.

Aici.

Vasile Paraschiv

Propunere:  Tinand cont de rolul decisiv jucat de Vasile Paraschiv ca oponent al politicii anti-democratice, anti-populare si anti-muncitoresti a regimului comunist din Romania, de meritele sale recunoscute in Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania ca figura emblematica a disidentei romanesti, de curajul sau invincibil si de exemplara sa intransigenta in lupta pentru drepturile omului, impotriva samavolniciei si  abuzurilor proprii regimului ilegitim si criminal, cred ca ar fi normal, chiar urgent, ca o strada din Ploiesti si una din Bucuresti sa-i poarte cat mai curand numele.  (6 februarie 2011).

Aici.

Câteva trimiteri pe tema compatibilităţii-incompatibilităţii creştinismului cu democraţia

În “Democraţia şi monoteismele” Andrei Cornea susţine incompatibilitatea structurală dintre creştinism şi democraţia de tip liberal. Argumente: 1. democraţia este un concept apărut independent o singură dată în istorie (Grecia clasică); 2. conceptul drepturilor şi libertăţilor personale se dezvoltă tot independent (Evul Mediu, Europa Occidentală). În primul caz sistemul politic apare cu mult timp înainte de religia creştină, în cel de-al doilea sistemul drepturilor se dezvoltă paralel cu religia. Cu alte cuvinte, “statul creştin”, în sens teocratic, pare o imposibilitate, deoarece, argumentează dl. Andrei Cornea, religia poate fi creştină, dar statul este roman, spaniol etc.

Citeşte mai departe

Andrei Cornea şi Mihail Neamţu

Despre compatibilitatea-incompatibilitatea creştinismului cu democraţia.

Aici – Andrei Cornea, Democraţia şi monoteismele.

Aici – Mihail Neamţu, Este creştinismul compatibil cu democraţi?

Vladimir Tismăneanu

IN MEMORIAM VASILE PARASCHIV

A plecat dintre noi un adevarat erou. Vasile Paraschiv si-a ridicat vocea impotriva dictaturii comuniste inca din anii 70, cand altii preferau complicitatile silentioase, nemaivorbind despre sicofantii de serviciu (unii apar azi pe varii irealitati ca analisti politici).  A parasit PCR in 1968, convins ca are de-a face cu un partid al carieristilor, al impostorilor, al lichelelor si al uzurpatorilor.  A fost o forta dinamica in cadrul Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din Romania (SLOMR), o initiativa civica independenta de un imens curaj despre care trebui sa se invete in scoli (miscarea a pornit cu trei ani inaintea Solidaritatii din Polonia si a fost sufocata de Securitate inainte de a se putea dezvolta ca actiune sociala colectiva la nivel de masa).

 

Citeşte mai departe

Oportunismul ca fraudă socială

Se întâmplă cel mai des în literatură. Cei care, într-un fel sau altul, au reuşit să prindă un pupitru de la care să dea reprezentaţii literare nu au niciodată nicio părere. Ca să fiu mai exact – nicio părere clară. Par a veni de niciunde şi par a fi peste tot. Abordaţi frontal, se jeluiesc în faţa publicului larg, punând accentul pe nedreptatea care li se face atunci când li se cere o poziţie tranşantă. Urmăresc tot timpul să prindă o majoritate de gură-cască, pentru că majoritatea aceea de voluntari spontani le sare în ajutor şi face treaba cea „murdară”, ce nu ţine de „angelismul” lor creator. Sunt, de regulă, cei care, la adăpostul anonimatului, te execută scurt şi dur. În goana lor secretă după titluri şi onorori sunt de-o „modestie” de-a dreptul scârboasă. Vorba lor e caldă şi binefăcătoare când vorbesc anonimilor de pretutindeni. Anonimul nu te concurează niciodată, nu-i aşa?

 

Citeşte mai departe

Apolitismul ca fraudă morală

Liviu G. STAN

În mare parte, mediul cultural românesc excelează la capitolul unei prejudecăţi populare şi populiste căreia îi atribuie, nu de puţine ori, coroniţa de aur a virtuţii. Care? Aceea că apolitismul reprezintă singura garanţie care dă măsura unui intelectual veritabil, “la locul lui”, cunoscut şi sub titulatura de “nepătat”. Astfel, s-a ajuns la următoarea departajare idiosincratică, deci incitantă: pe insula “răilor”, a servitorilor lui Moloh stau, evident, intelectualii cu poziţie politică, în timp ce pe insula “bunilor”, a vestitorilor epistemologiei divine se află, bineînţeles, intelectualii apolitici.

 

Citeşte mai departe