Este titlul ultimei cărţi semnate de distinsul politolog Vladimir TISMĂNEANU. Volumul va fi lansat pe 21 iunie, la Bucureşti, în cadrul conferinţei “Viaţa, moartea şi viaţa de apoi a comunismului”, pe care profesorul Tismăneanu o va susţine, începând cu ora 17.30, la sediul IICCMER – Str. Alecu Russo, nr.13-19, et. 5, ap. 11, sector 2 Bucureşti, lângă Piaţa Spaniei, Bulevardul Dacia.
Veneam dintr-o familie de intelectuali revoluţionari, părinţii mei luptaseră în Spania în cadrul Brigăzilor Internaţionale (tatăl meu ca soldat, mama a fost infirmiera), crescusem aşadar cu miturile stângii comuniste ca legende ale mediului meu de formare. Le absorbisem, credeam în ele. A venit apoi Primăvara de la Praga, am fost entuziasmat, ca atâţia alţii, de promisiunea “socialismului cu chip uman”, de ideea că totalitarismul nu este etern, că poate exista libertate şi într-un regim precum cel din România. A urmat invazia Cehoslovaciei în august 1968, restaurarea ordinii paralizante a despotismului ideologic de tip sovietic, “normalizarea” impusă de imperiul moscovit, represaliile împotriva celor care susţinuseră proiectul lui Aleksander Dubček de democratizare, noul îngheţ, auto-imolarea studentului Jan Palach la Praga în ianuarie 1969, utlizarea de către Nicoae Ceauşescu a pericolului (de fapt unul imaginar, o sperietore naţională) unei intervenţii sovietice pentru intensificarea obscenului său cult al personalitaţii, treptată fascizare a comunismul românesc. Nu mai aveam cum să cred în iluzia comunistă.

Publicat de Cristian Robu Corcan 

