Cărţile DIANEI CORCAN

Stăpânul lupanarului, editura Brumar, 2007

Coperta a IV-a: Un gând niciodată gândit, o fărâmă neînţeleasă dintr-un vis vechi, aproape uitat, parcă de netrecut în cuvinte. Citiţi poezia Dianei Corcan când sunteţi vesel. Citiţi-o şi dacă se întâmplă să fiţi trist. Lupanarul va pătrunde, bizar şi iremediabil, sufocant şi mântuitor, în sufletul dumneavoastră. Ca toţi poeţii buni, Diana Corcan desăvârşeşte o lume. Lupanarul conţine tăcute obiecte bătrâne, diafane pisici siderale, un tablou incestuos, un cal cu copite de sticlă şi un general. Plus alte lucruri pe care singuri le veţi descoperi. Bucuraţi-vă de ele, bucuraţi-vă de frumuseţea acestei poezii, diferită de tot ce se scrie acum. E un debut. Dar poate că autoarea ne înşală: prea sigură e pe ea, prea lejer stăpână pe Lupanar, iar Lupanarul prea lesne şi repede stăpân pe cititor…

Bucuraţi-vă şi de acest vers: “Adevărul e un om ciudat”. Deschide un drum nebănuit către altă carte. – CĂTĂLIN D. CONSTANTIN

Referinţe critice: Al. Cistelecan, Ştefan Ion Ghilimescu, Mihai Vieru (revista Tomis), Cosmin Ciotloş, Horia Gârbea, Liviu G. Stan, Traian T. Coşovei (revista Euromuseum)

Corabia pisicilor galbene, editura Brumar, 2008

Coperta a IV-a: Nici cu videoclipurile suprarealiste de la debut (“Stăpânul lupanarului”, Brumar, 2007), Diana Corcan nu era prea aproape de scriitura biografistă şi realist-minimalistă a ultimelor valuri. A doua sa carte face, însă, din această distanţă ceva programatic; nu în sensul că s-ar rupe iremediabil de confesiune, căci un fluid biografic trece prin subtextul tuturor poemelor şi le ţine pe un portativ de unitate; ci în sensul că biografia devine strict interioară, fără context şi mutată în himeric. Desenele stării rămân de tip suprarealist (ba chiar metodic suprarealist), dar stările înseşi sunt transpuse ca simptome şi anxietăţi ce se vizualizează şi se senzualizează foarte palpabil. Pe concreteţea acestor imponderabile cu gramatică dezarticulată, entropică, mizează Diana Corcan într-o poezie ce e, fundamental, una a fragilităţii. – AL. CISTELECAN

Referinţe critice: Gabriela Gherghişor, Radu Aldulescu, Liviu G.stan, Nicoleta Jarca, Dumitru Augustin Doman

A publicat în Luceafărul, Tiuk, România literară, Familia, Poezia, Antares, Europa, Porto-Franco etc.

Tubaj cu şarpe, editura Brumar, 2010

coperta I: “Căderea din rai”, de FRANCISC CHIUARIU

Coperta a IV-a:

“Suprarealism cu efect controlat… În universul halucinant al poeziei Dianei Corcan regnurile se întrepătrund, fiinţele şi lucrurile se hibridizează, împrumutându-şi trăsăturile specifice. Pe lângă «corporalizarea» dorinţelor, a angoaselor şi a fragilităţii sufleteşti, poeta traduce liric, mizând tot pe senzaţii şi percepţii, stări imponderabile ca volatilizarea, lichefierea prin metaplazie, levitaţia chagalliană dematerializată, ubicuitatea.” GABRIELA GHERGHIŞOR

“Există în poezia Dianei Corcan o cantitate apreciabilă de vitalitate exuberată contrastând violent cu dezabuzarea experimentală. Modul alert al derulării discursului arată că acest gen de lirică nu mai are timp să sugereze stări de spirit ce se cer exprimate direct fără voaluri şi falduri. Din această directeţe a rostirii se hrăneşte inteligenţa creativă a unei autoare ce se distinge prin refuzul clişeelor în favoarea exorcizărilor trăirilor.

Diana Corcan practică o lirică a eufemismului graţios. Există pretutindeni un ceremonial al rostirii, un protocol al desfăşurării cuvintelor în pagină. Poezia ei este reverenţioasă ca să nu devină brutală sau agresivă. Din ştiinţa îmbinării efectelor se naşte emoţia aidoma unui parfum proaspăt.” TRAIAN T. COŞOVEI

Luminiţa Corneanu (România literară)

Carmen Ardelean (Caiete silvane)

Emanuela Ilie (Poezia)

Isabel Vintilă (Bucovina literară)

a. g. secară (Dunărea de Jos)

Mircea Bârsilă (Argeş)